Cartea contine interviuri pe larg cu aproximativ 20 de imigranti romani in Grecia. Interviurile acopera in principal intrebari legate de venirea si adaptarea la Grecia, insa informatiile acopera atat viata si personalitatea imigrantilor cat si mediul din Grecia prin care acestia au trecut.
Inverviurile sunt atat o fereastra inspre Grecia cat si una inspre fiecare om luat in parte. Am cumparat cartea cu intentia sa aflu mai multe informatii despre Grecia dintr-o alta perspectiva decat din cea de turist.
Insa ce am descoperit a fost cu totul altceva: o ancheta sociala extrem de interesanta care descopera cateva personalitati puternice si extrem de motivante care au trecut prin greutati, au lupat si multi au ajuns la liman. Romanii care dau interviul parca nu sunt dintre noi, parca sunt niste personaje din basme, un fel de harapi-albi care s-au luptat cu zmei si balauri si au castigat.
“Cazurile” sunt diverse, iata doar cateva exemplificari si cateva extrase mai interesante.
O asistenta din Suceava care a plecat in 1999, a muncit ca femeie de serviciu. Ajungand sa munceasca la o babaca grecoaica comunista, aceasta ii zicea “tovarasa” si la chefuri o aducea sa le-o arate prietenilor ei comunisti si lauda epoca comunista din Romania. Femeia saraca insa, ca sa nu isi piadra jobul nu se apuca sa ii spuna grecoaicei ca comunismul a fost iadul ci tacea din gura.
Un iesean plecat in 1996 si a trecut prin nenumarate joburi, de la lucrat pamantul pana la lucrat intr-o fabrica de marmura. Povesteste cum grecii nu prea beau iar daca un grec sa imbata, merge acasa si se culca si isi ia si cateva castane de la nevasta. La noi e invers … “In Romania barbatul consuma bautura asa cum consuma grecul cafeaua”. De altfel, aceasta observatie apare la mai multi intervievati, ca grecii beau putin, cu mult mai putin decat romanii si ca ei prefera mai ales cafeaua.
Inca un iesean plecat in 2001 a pornit de la munca de jos, a trecut prin diverse meserii si a ajuns sofer pe microbuz, face curse in Romania. Tentat sa se intoarca in Romania si sa faca o afacere, povesteste amuzant cum s-a razgandit: “M-am interesat si eu putin de treaba cu afacerea de prajituri, mi s-a parut birocratia mai rea decat aici in Grecia. Si mai era si faza ca daca vrei ceva, trebuie sa dai pliculetul. Plic aici, plic acolo, plic peste tot, ca pana ajungi sa deschizi afacerea, nu iti mai raman bani”. Aviz, deci celor care compara coruptia si birocratia din Romania cu cea din Grecia.
Un cantaret de muzica bisericeasca a venit sa studieze teologia; a ajuns insa sa cante opera, luand muzica de la zero si ajungand la nivel profesionist dupa ce a mers in paralel si cu muzica bizantina; a trecut insa prin diverse meserii si joburi pentru a putea sa supravietuiasca, avand inclusiv carnet de sofer de camion care acum, cand este managerul unei formatii private de muzica, il ajuta foarte mult deoarece poate sa isi transporte singur materialele in diverse locatii unde au reprezentari, fara sa cheltuiasca suplimentar pe firme de transport.
Un pictor de materiale propagandistice intr-o intreprindere comunista, dupa revolutie a dorit sa intre “in piata libera” ca sa poata extrage de acolo “ceea ce merita”. In anul 93 si-a facut atelier de productie materiale promotionale si dupa un an de activitate, cand a mers sa plateasca impozitul, a descoperit ca impozitele ajung la aproape jumatate din banii stransi. Atunci a incoltit in el gandul ca “societatea asta nu e corecta si trebuie sa plec de aici”. Ajuns in Grecia a lucrat la inceput intr-o echipa de zugravi din care faceau parte si romani si albanezi si rusi. Iata cum descrie diferentele dintre diversele nationalitati ale muncitorilor:
Romanii erau mai chiulangii, albanezii erau mai muncitori dar fara prea multa scanteie, fara inteligenta, iar rusii aveau ritmul lor din care nu-i scoteai. Grecii in schimb erau de toate felurile: repede si incet, prost si bine, muncitori si lenes …
Cu privire la felul de a fi al grecilor, tabloul general este unul al unui popor linistit, oameni saritori si cinstiti, desi pe alocuri – inevitabil – rasisti. Relatarile variaza insa in general romanii s-au integrat bine si nu s-au simtit marginalizati:
Majoritatea grecilor sunt oameni educati. In general, sunt oameni corecti, care lupta pentru familiile lor, sunt tare familisti. Isi educa copiii, si-i trimit la scoli. Au ceva al lor, special, ceva pozitiv, care te face sa te simti bine si relaxat in preajma lor.
Tot de la “pictor” aflam ca exista diferenta intre materialele de constructie romanesti si grecesti: calitatea este mult superioara in Grecia pentru ca “Grecia este o tara cu un alt sistem, care se bazeaza mai mult pe calitate si meritocratie”.
Efortul principal a fost pentru mai toti romanii invatarea limbii care a facut diferenta pentru cei care au fost asimilati fara probleme si care s-au descurcat in anii de criza profunda prin care a trecut Grecia.
Putini sunt insa cei care au regretul ca au plecat. Exista pe alocuri dorul de tara dar in general situatia economica si mai ales legaturile sufletesti stranse pe care deja si le-au facut in Grecia ii impiedica sa se intoaca.
¬ ¬ ¬ ¬ ¬ ¬
No Comments